Luna este cel mai apropiat vecin al nostru din spațiu – aflată la ‘doar’ 384.000 km distanță. Nouă misiuni cu echipaj uman și zeci de nave spațiale robotizate au vizitat această mică lume, dar zone întinse rămân neexplorate. Acum, ESA începe să facă planuri pentru momentul în care europenii vor pune piciorul pe suprafața sa cenușie și prăfuită.
Timp de mulți ani, oamenii de știință și agențiile spațiale au crezut că știu mai mult sau mai puțin totul despre Lună. Apoi, navele spațiale aflate pe orbită au descoperit dovezi ale prezenței gheții de apă în craterele adânci din apropierea polilor lunari. Imaginile transmise de sonda SMART-1 a ESA și de alte nave orbitale au arătat, de asemenea, că creste înalte dintre craterele polare sunt scăldate în lumină solară aproape continuă – condiții ideale pentru generarea de energie.
Posibilele zăcăminte de gheață de apă și perioadele îndelungate de soare fac din polul sud lunar o țintă prioritară pentru viitoarele misiuni umane. Pentru a pregăti terenul pentru o astfel de misiune, ESA solicită acum echipelor industriale europene să propună idei pentru primul modul lunar european.
Mai multe echipe au început deja să analizeze diferite posibilități. În următoarele 18 luni, acestea vor lucra la detaliile misiunii și la proiectarea navei spațiale, inclusiv la eventualele probleme care ar putea apărea în urma vizării și explorării unui loc atât de accidentat. Obiectivul este lansarea până în 2020.
Nava spațială va folosi cea mai recentă tehnologie de navigație pentru a zbura de pe orbita lunară către suprafață, apoi va ateriza în siguranță și cu precizie. Pe parcursul coborârii, aceasta trebuie să realizeze imagini ale suprafeței și să identifice elementele periculoase folosindu-se de propria ‘inteligență’. Apoi, modulul de aterizare va analiza posibilele efecte negative asupra sănătății astronauților cauzate de radiații și de praful lunar și va căuta gheață de apă sau alte resurse care ar putea fi utilizate de exploratorii umani.
