Oamenii de știință știu de zeci de ani că sub întinderile înghețate ale Antarcticii se ascund numeroase lacuri uriașe. Cu toate acestea, s-a presupus de obicei că aceste lacuri erau izolate. Acum, un satelit radar european cunoscut sub numele de ERS-2 a demonstrat că râurile de sub gheață pot transporta volume uriașe de apă de inundație de la un lac la altul.
Descoperirea a fost făcută de oameni de știință britanici, care analizau schimbările în altitudinea suprafeței calotei glaciare. Măsurătorile ultraprecise efectuate cu ajutorul radarului asupra altitudinii suprafeței au arătat că gheața de deasupra unui lac se scufundase cu aproximativ trei metri. La o distanță de două sute nouăzeci de kilometri, deasupra a două lacuri subglaciare diferite, gheața se umflase în sus.
Aceste variații ale nivelului gheții pot fi explicate dacă un râu de dimensiunile Tamisei din Londra ar curge sub calota de gheață cu o grosime de 4 km. Pe parcursul a 16 luni, aproximativ 1,8 kilometri cubi de apă s-au scurs cu viteză printr-un tunel săpat în gheața solidă
“Aceste noi date arată că, din când în când, lacurile de sub gheață ”sar” ca dopurile de șampanie, eliberând inundații care se propagă pe distanțe foarte mari”, a declarat prof. Duncan Wingham (University College, Londra).
“Una dintre principalele îngrijorări a fost aceea că, prin forarea până la lacuri, s-ar introduce noi microorganisme”, a declarat prof. Wingham. “Datele noastre arată că orice contaminare nu se va limita la un singur lac, ci se va extinde, în timp, de-a lungul întregii rețele de râuri.”.
“Ne-am imaginat aceste lacuri ca fiind laboratoare biologice izolate. Acum va trebui să ne reconsiderăm părerea.”
