Navele spațiale au forme și dimensiuni variate. Acestea îndeplinesc numeroase sarcini diferite. Spre deosebire de mașini, este rar să găsești mai mult de 10 sateliți identici. Majoritatea sunt piese unice, fiecare fiind asamblat cu grijă manual. Cu toate acestea, toate sunt proiectate și construite în același mod.
Un satelit este alcătuit din două părți principale: o platformă (sau „bus”) și o sarcină utilă (instrumente sau experimente).
Platforma reprezintă structura metalică de bază. Aceasta trebuie să fie rezistentă, dar ușoară. Ea cuprinde scheletul în jurul căruia este construit totul, precum și diversele sisteme ale navei spațiale – propulsoare, motorul principal, rezervoarele de combustibil și sursa de alimentare. Sarcina utilă include echipamentul necesar pentru comunicarea cu solul, precum și camere video și alte instrumente științifice.
Componentele unui satelit sunt fabricate în numeroase locuri diferite. Toate sunt trimise la un singur centru, unde sunt asamblate și testate în camere sterile speciale. Abia atunci nava spațială este trimisă la centrul de lansare.
Deoarece în spațiu nu există ‘garaje’, mulți sateliți au la bord propriile „piese de schimb”. În cazul unei defecțiuni, controlorii de la sol pot ordona navei spațiale să treacă la o componentă de rezervă.
