În martie 2002, panourile solare ale Telescopului Spațial Hubble au fost aduse înapoi pe Pământ. După opt ani petrecuți în spațiu, panourile furnizate de ESA erau acoperite de cratere de impact cu diametrul de până la 8 mm.
Craterele au fost create de fragmente de deșeuri spațiale care se deplasau cu viteză mare. Deplasându-se mai repede decât un glonț, chiar și o bucățică de vopsea poate provoca daune grave unei nave spațiale. La sfârșitul anului 2003, erau monitorizate aproximativ 10 000 de fragmente de deșeuri. Printre acestea se numărau nave spațiale scoase din uz, trepte vechi de rachetă și câteva unelte pierdute în timpul ieșirilor în spațiu.
Multe alte obiecte sunt prea mici pentru a putea fi înregistrate. S-ar putea să existe jumătate de milion de obiecte cu diametrul cuprins între 1 și 10 cm – dar nimeni nu cunoaște cifra exactă. ESA abordează problema deșeurilor spațiale în diverse moduri. Laboratorul Columbus de pe Stația Spațială Internațională va fi protejat printr-un scut special.
Cercetătorii ESA din Germania și Olanda țin un catalog al tuturor obiectelor cunoscute care se află pe orbita Pământului. Ei folosesc aceste date pentru a studia deșeurile spațiale și pentru a emite avertismente în avans cu privire la posibile coliziuni.
Informațiile privind deșeurile orbitale sunt furnizate de un scaner radar din Germania și de un telescop al ESA din Tenerife, Spania. De asemenea, ESA urmărește încheierea unor acorduri internaționale pentru reducerea deșeurilor spațiale și sporirea siguranței zborurilor spațiale.
