Telescoapele moderne au descoperit sute de obiecte înghețate dincolo de orbita lui Neptun, într-o regiune cunoscută sub numele de Centura Kuiper. Centura poartă numele lui Gerard Kuiper, un astronom de origine olandeză care a sugerat, în 1951, că unele comete ar putea avea originea în această regiune.
Primul obiect din Centura Kuiper a fost descoperit în 1992, dovedind că teoria lui Kuiper era corectă. Detectarea lor este dificilă, deoarece sunt foarte slab vizibile și se mișcă extrem de încet. Aceste obiecte au nevoie de sute de ani pentru a parcurge o orbită completă în jurul Soarelui.
Obiectele sunt probabil rămășițe din perioada formării planetelor. Acestea au fost aruncate în această regiune îndepărtată din exteriorul sistemului solar în urma interacțiunilor cu planetele gigantice.
Majoritatea obiectelor sunt mici, având de obicei o lățime cuprinsă între 10 și 50 km. Până de curând, Pluto era cel mai mare dintre ele, deși o serie de alte obiecte erau aproape la fel de mari.
Apoi, în 2005, a fost descoperit un obiect și mai mare. Cunoscut sub denumirea de 2003 UB313, oamenii de știință i-au dat porecla “Xena” (după prințesa războinică din serialul TV de succes) până când i-au putut atribui un nume propriu-zis, Eris.
La momentul descoperirii, Eris se afla la o distanță de Soare de două ori mai mare decât cea a lui Pluto (97 de distanțe Soare-Pământ). Acest lucru a făcut-o cel mai îndepărtat obiect observat până atunci în Sistemul Solar. De asemenea, orbita sa este înclinată cu 44 de grade, astfel încât se deplasează mult deasupra și dedesubtul traiectoriilor celorlalte planete. S-a descoperit, de asemenea, că are o lună, numită Dysnomia.
Nu toată lumea este de acord că Pluto și Eris ar trebui considerate a noua și a zecea planetă din Sistemul Solar. În 2006, Uniunea Astronomică Internațională le-a clasificat drept ‘planete pitice’.
