Petrolul este o componentă esențială a vieții moderne. Fără acest combustibil prețios, mașinile și camioanele nu ar putea circula, avioanele nu ar putea zbura, iar multe industrii s-ar opri din activitate. Cu toate acestea, petrolul poate reprezenta și o amenințare pentru natură dacă nu este gestionat corespunzător. Scurgerile de petrol se pot răspândi pe suprafețe uriașe de ocean. Petele maronii acoperă tot ce ating cu un strat lipicios, ucigând numeroase păsări și viețuitoare marine și acoperind plajele nisipoase sau recifele de corali.
Cea mai recentă catastrofă legată de petrol a început pe 22 aprilie 2010, după ce o platformă de foraj a explodat și s-a scufundat în Golful Mexic. De atunci, milioane de barili de țiței s-au scurs dintr-un puț de petrol avariat de pe fundul mării, amenințând cu un dezastru ecologic de proporții.
Răspândirea ‘monstrului maro’ a fost monitorizată de numeroși sateliți, printre care și Envisat al ESA. Acești „ochi din spațiu” furnizează informații esențiale și actualizate pentru mii de funcționari publici și pentru mult mai multe persoane care își câștigă existența din pescuit și turism.
Instrumentele optice de pe nava spațială detectează pata de petrol în timpul zilei, când cerul este senin. Instrumentele radar pot detecta stratul de petrol noaptea și atunci când cerul este acoperit de nori. Pe baza informațiilor privind valurile și curenții oceanici, se poate calcula, de asemenea, modul în care se poate răspândi poluarea.
Imaginile arată că petrolul a fost prins într-un curent circular, ceea ce îl ține – cel puțin pentru moment – la o distanță considerabilă de cea mai mare parte a Floridei. Între timp, sezonul uraganelor a început, iar sateliții sunt în alertă pentru a depista furtuni puternice care ar putea întârzia eforturile de a astupa definitiv scurgerea.
