Încă din 1985, oamenii de știință monitorizează o gaură în stratul de ozon, situată la mare altitudine deasupra Antarcticii. Se spera că această gaură se va micșora treptat, însă noile date furnizate de satelitul Envisat al ESA au relevat cea mai mare pierdere de ozon înregistrată vreodată.
Măsurătorile efectuate pe 2 octombrie au indicat o pierdere de 40 de milioane de tone, depășind recordul anterior înregistrat în anul 2000. În plus, gaura de ozon din acest an acoperă o suprafață de 28 de milioane de km pătrați, aproape la fel de mare ca cea din 2000. Adâncimea găurii din stratul de ozon rivalizează, de asemenea, cu valorile record anterioare.
“O astfel de pierdere semnificativă de ozon necesită temperaturi foarte scăzute în stratosferă, combinate cu radiația solară”, a declarat Claus Zehner, cercetător al ESA. “Pierderea extremă de ozon din acest an poate fi explicată prin faptul că temperaturile deasupra Antarcticii au atins aproximativ minus 92 de grade Celsius – cea mai scăzută valoare înregistrată în zonă din 1979.”
Ozonul este un tip de oxigen gazos. Acesta formează un strat la o altitudine de 25–40 km deasupra Pământului, într-o regiune cunoscută sub numele de stratosferă. Stratul de ozon este important deoarece blochează razele ultraviolete nocive emise de Soare. Aceste raze sporesc riscul de cancer de piele și de cataractă și afectează viața marină.
Subțierea stratului de ozon este cauzată de poluanții generați de om, precum clorul, care rămân în atmosferă timp de mulți ani. Odată cu sosirea primăverii polare, razele solare eliberează clorul reținut în norii de la altitudine mare. Clorul distruge apoi rapid ozonul.
Gaura persistă, de obicei, până în noiembrie sau decembrie, când aerul sărac în ozon de deasupra Antarcticii începe să se amestece cu aerul bogat în ozon provenit din exterior.
