Te-ai întrebat vreodată de ce, indiferent cât de sus sari, tot cazi la pământ cu un zgomot puternic? Oamenii își puneau aceeași întrebare și acum 340 de ani. Atunci, un om de știință britanic pe nume Isaac Newton a descoperit forța gravitațională.
128125 Povestea spune că Isaac se afla în grădina sa când un măr i-a căzut în cap. În timp ce își freca vânătaia, a început să se întrebe de ce mărul l-a lovit pe el și nu s-a ridicat în schimb spre cer.
Newton a ajuns la concluzia că o forță invizibilă trebuie să atragă mărul spre Pământ. El a numit această forță “gravitație” – de la cuvântul latin “gravitas”, care înseamnă “greutate”.
Newton și-a dat seama că fiecare obiect din Univers atrage orice alt obiect din Univers. Chiar și un măr exercită o forță de atracție ușoară asupra tuturor obiectelor din jurul său.
Gravitația este cea care menține Luna pe orbita în jurul Pământului și tot gravitația este cea care permite Soarelui să-și țină împreună familia de planete. Atracția Soarelui și a Lunii determină, de asemenea, mareele oceanelor Pământului.
Cu toate acestea, intensitatea gravitației depinde de dimensiunea și densitatea unui obiect – ceea ce oamenii de știință numesc “masa” acestuia. Gravitația micuțului măr este prea slabă pentru a învinge atracția uriașei Pământuri, așa că acesta cade spre centrul planetei.
Atracția gravitațională exercitată de un obiect scade odată cu distanța față de acesta. Un alpinist aflat pe vârful muntelui Everest cântărește puțin mai puțin decât la nivelul mării. Dacă o navă spațială se îndepărtează suficient de mult de Pământ, va reuși în cele din urmă să scape complet de atracția gravitațională a planetei.
