Multe creaturi diferite au însoțit astronauții în spațiu. La fel ca oamenii, majoritatea dintre ele au dificultăți în a se adapta la imponderabilitate. O excepție o constituie un vierme micuț, cunoscut sub numele de C. elegans, care pare să se descurce mai bine în orbită decât pe Pământ.
Când astronautul ESA André Kuipers a plecat pentru prima dată către Stația Spațială Internațională (ISS) în 2004, C. elegans a fost ales să-l însoțească. Viermii microscopici au fost selectați deoarece au fost prima formă de viață complexă ale cărei gene (elementele constitutive ale celulelor corpului lor) au fost cartografiate în întregime.
Ulterior, oamenii de știință au descoperit că șapte dintre genele viermilor erau mai puțin active în spațiu. În mod surprinzător, viermii păreau să funcționeze mai bine fără ele. Rezultatele au sugerat că mușchii lor se adaptau la condițiile din spațiu. Ar putea zborul spațial să încetinească procesul de îmbătrânire musculară?
Experimentele de laborator au confirmat că și alți viermi crescuți fără cele șapte gene au avut o viață mai lungă și mai sănătoasă. Având în vedere că oamenii au aproximativ 55% din genele lor în comun cu C. elegans, următorul pas a fost acela de a afla cum reacționează mușchii umani la zborul spațial.
În timpul celei de-a doua misiuni pe ISS, care s-a încheiat la 1 iulie, André a transportat mai mulți viermi pentru un studiu de urmărire. Dar de data aceasta a fost studiat și astronautul însuși. Înainte de începerea misiunii, i s-a prelevat o mică bucată de mușchi de la unul dintre picioare, care a fost păstrată pentru analiză. Oamenii de știință sunt acum nerăbdători să afle cum se compară această probă cu mușchii care au petrecut șase luni în imponderabilitate. Totuși, spre deosebire de viermi, lui André i se acordă câteva săptămâni pentru a-și reveni după călătoria obositoare înainte ca mușchii săi să fie examinați la microscop.
