Cu milioane de ani în urmă, Luna era mult mai aproape și mai mare pe cer. De asemenea, se rotea mult mai repede. Treptat, viteza ei de rotație a încetinit. Astăzi, Luna efectuează o rotație completă la fiecare 27 de zile, același timp necesar pentru a parcurge o orbită completă în jurul Pământului. Acest lucru înseamnă că vedem întotdeauna aceeași față a Lunii. Fața îndepărtată rămâne mereu ascunsă vederii.
Luna nu are lumină proprie. Ea strălucește reflectând lumina Soarelui. La fel ca Pământul, jumătate din suprafața Lunii se află în lumină, iar cealaltă jumătate în întuneric (noapte). Uneori vedem întreaga parte luminată – acest fenomen este cunoscut sub numele de ‘Lună plină’.
Uneori vedem doar o fâșie subțire și curbată de lumină, numită ‘semilună’. Alteori nu vedem deloc Luna, pentru că ne uităm la partea ei întunecată. Aceasta este ‘Luna nouă’.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat cum Luna pare să-și schimbe forma, trecând de la o semilună subțire la lună plină și invers. Aceste ‘faze’ sunt rezultatul mișcării Lunii în jurul Pământului, care are loc o dată la 29½ zile. Această ‘lună’ a fost folosită pentru a măsura timpul în întreaga lume de mii de ani.
