După cum știți, o mașină tinde să încetinească atunci când urcă un munte și să accelereze atunci când coboară. Se poate spune că mașina beneficiază de ‘asistența gravitației’, deoarece gravitația Pământului o ajută să încetinească sau să accelereze. În același mod, o navă spațială poate beneficia de o „călătorie gratuită”, fără a consuma combustibil prețios.
Asistența gravitațională are loc atunci când o navă spațială trece pe lângă o planetă sau o lună de dimensiuni mari. Acest fenomen permite gravitației planetei să exercite o forță asupra navei spațiale și să-i modifice orbita.
Uneori nava spațială accelerează, alteori încetinește – în funcție de faptul dacă trece în spatele sau în fața planetei. Asistența gravitațională modifică, de asemenea, direcția în care se deplasează nava spațială.
Una dintre cele mai uimitoare manevre de asistență gravitațională a fost utilizată în cadrul misiunii „Ulysses” a ESA. Trecând pe deasupra polului nord al lui Jupiter, sonda Ulysses a fost propulsată pe o orbită care a dus-o peste polii Soarelui.
Misiunea Cassini-Huygens a folosit patru manevre de asistență gravitațională (una cu Pământul, două cu Venus și una cu Jupiter) în călătoria sa către Saturn.
Gravitația a jucat, de asemenea, un rol important în misiunea SMART-1 a ESA. După ce s-a îndepărtat de Pământ pe o traiectorie spirală timp de 14 luni, sonda spațială a început să resimtă forțele de atracție exercitate de Lună. În noiembrie 2004, SMART-1 a fost captată de gravitația Lunii și a intrat pe o orbită în jurul acesteia.
