Deasupra continentului înghețat al Antarcticii, satelitul Envisat al ESA supraveghează zona – iar ceea ce observă instrumentele sale este destul de îngrijorător.
Temperaturile sub zero și substanțele chimice produse de om se combină pentru a provoca o ‘gaură’ în stratul de ozon. Iar gaura de ozon din acest an pare să fie una dintre cele mai mari înregistrate vreodată.
Până la jumătatea lunii august 2005, suprafața sa ajunsese deja la 10 milioane de kilometri pătrați – aproximativ aceeași suprafață ca a Europei. Și se preconiza că se va extinde și mai mult în cursul lunii septembrie.
Gaura din stratul de ozon a fost descoperită pentru prima dată la mijlocul anilor 1980, iar sateliții ESA o studiază în mod continuu încă din 1995. Datele înregistrate de aceștia arată că doar găurile din stratul de ozon din 1996 și 2000 au fost mai mari în această perioadă a anului.
Ozonul este o formă de oxigen. În stratosferă, la o altitudine cuprinsă între 20 și 50 km deasupra Pământului, se găsesc cantități mici de ozon.
Din fericire pentru noi, stratul de ozon ne protejează de radiațiile ultraviolete solare care pot provoca cancer de piele. Cu toate acestea, reacțiile chimice în care este implicat clorul produs de om în norii de la altitudine mare distrug ozonul.
Odată cu sosirea primăverii polare, combinația dintre revenirea luminii solare și reacțiile chimice ale clorului determină descompunerea moleculelor de ozon în oxigen. O singură moleculă de clor poate descompune mii de molecule de ozon.
Informațiile furnizate de Envisat sunt esențiale pentru monitorizarea schimbărilor sezoniere ale acestui strat protector. Datele satelitare sunt transmise către un serviciu de monitorizare și prognozare a ozonului în timp aproape real, alcătuit din peste 30 de parteneri din 11 țări.
