Observatorul spațial Integral al ESA a făcut prima sa descoperire a unei stele care se rotește cu viteză mare și care își înghite vecina mai mică.
Steaua care se rotește nu este o stea obișnuită. Având inițial o masă de cel puțin opt ori mai mare decât cea a Soarelui, ea s-a prăbușit, transformându-se într-o stea de neutroni extrem de densă, cu un diametru de doar 20 km. O linguriță din materia sa ar cântări aproximativ un miliard de tone.
Deși este mult prea mică pentru a putea fi observată cu un telescop obișnuit, steaua neutronică poate fi observată în raze X. Aceasta a fost descoperită de satelitul Integral în timpul unei scanări de rutină a cerului, pe 2 decembrie 2004, când a emis brusc o puternică erupție de raze X.
Măsurătorile efectuate de Integral și de sonda spațială Rossi X-ray Timing Explorer a NASA arată că steaua ‘canibală’ este un „pulsar” – o stea de neutroni care se rotește rapid. De fapt, este unul dintre cei mai rapizi pulsari descoperiți vreodată. În prezent, aceasta se rotește cu o viteză amețitoare – de aproximativ 600 de ori pe secundă – și devine treptat din ce în ce mai rapidă.
Procesul de accelerare are loc atunci când gazul smuls din steaua însoțitoare se izbește de suprafață. Această „frenezie alimentară” îl încălzește până la o temperatură de aproape un miliard de grade, eliberând cantități uriașe de raze X și raze gamma.
Între timp, steaua însoțitoare s-a micșorat deja la o fracțiune din dimensiunea Soarelui nostru, ajungând probabil la o masă de doar 40 de mase jupiteriene. Cele două stele sunt atât de apropiate încât ar încăpea în raza Soarelui. Pentru a supraviețui, vecina care se micșorează se învârte în jurul stelei neutronice vecine în doar 2,5 ore.
