Europa dispune de proprii sateliți meteorologici, denumiți Meteosat. Primul satelit Meteosat a fost lansat de ESA pe orbita geostaționară, la 36 000 km deasupra Golfului Guineei, la 23 noiembrie 1977.
De atunci, au mai fost lansați încă opt sateliți Meteosat. Cel mai recent dintre aceștia (Meteosat-9) a intrat în funcțiune la capacitate maximă pe 29 ianuarie 2004. În următorii ani sunt prevăzuți încă doi, urmați de o a treia generație de sateliți.
Cele mai recente sateliți Meteosat (denumiți ‘de a doua generație’) prezintă numeroase îmbunătățiri de proiectare față de modelele anterioare. Unul dintre avantaje este faptul că pot transmite imagini mai clare și cu o frecvență mai mare.
Meteosat-9 dispune de un instrument capabil să studieze norii, uscatul, oceanul, zăpada și gheața, atât ziua, cât și noaptea. Un alt instrument este dedicat studiilor climatice. Datele colectate ajută meteorologii să identifice și să prevadă fenomenele meteorologice periculoase. Printre acestea se numără ceața densă, furtunile cu fulgere și apariția bruscă a unor furtuni intense, însoțite de vânturi puternice și ploi torențiale. De asemenea, previziunile pe termen lung sunt îmbunătățite.
Până în octombrie 2006, niciun satelit meteorologic european nu fusese plasat pe orbite polare. Situația s-a schimbat odată cu lansarea unui satelit numit MetOp-A. MetOp-B, al doilea satelit din serie, a fost lansat pe 17 septembrie 2012 și funcționează în tandem cu MetOp-A, sporind și mai mult volumul de date. Al treilea și ultimul satelit, MetOp-C, va fi lansat în 2016.
