De mii de ani există relatări ale unor persoane care au văzut fulgere luminoase pe Lună. Ce ar putea fi acestea? Lumini ciudate în atmosfera Pământului? Dovezi ale existenței unor vizitatori extratereștri? Sau poate că toți acești oameni s-au înșelat? Un proiect al ESA, numit NELIOTA, a monitorizat aceste fulgere, iar descoperirile sale sunt fascinante!
NELIOTA este acronimul pentru „Near-Earth Object Lunar Impacts and Optical TrAnsients” (Impacturi lunare ale obiectelor din apropierea Pământului și fenomene optice tranzitorii). Proiectul utilizează un telescop de mari dimensiuni gestionat de Observatorul Național din Atena, echipat cu o cameră specială care realizează foarte rapid un număr mare de fotografii. Cu ajutorul acestui echipament, oamenii de știință de la NELIOTA au observat Luna și au înregistrat date. Au identificat numeroase astfel de străluciri lunare ciudate – în medie, una la câteva ore! Deci, ce sunt acestea?
În spațiu există o mulțime de fragmente mici de rocă și alte materiale, iar uneori acestea se ciocnesc de o planetă sau de o lună. Când acest lucru se întâmplă pe Pământ, ele se ard adesea în atmosfera noastră, dând naștere la ceea ce numim meteor (cunoscut uneori sub numele de “stele căzătoare”). Cu toate acestea, Luna noastră nu are atmosferă, așa că, atunci când pietricele se ciocnesc de ea, se izbesc de suprafață și produc o strălucire scurtă!
Puternicul telescop și camera NELIOTA au dezvăluit că aceste strălcirile sunt destul de frecvente, deși doar cele mai luminoase pot fi observate cu ochiul liber. Cu toate acestea, este dificil să le înregistrăm, deoarece impacturile trebuie să aibă loc pe porțiuni ale Lunii care nu sunt iluminate în acel moment de Soare. În caz contrar, rocile lunare din jur sunt atât de luminoase încât maschează fulgerul. Oamenii de știință ai ESA au înregistrat până acum 55 de fulgere, dar estimează că, de fapt, observă doar o mică parte din numărul total, care se ridică probabil la aproximativ opt fulgere pe oră!
Această cercetare este importantă din mai multe motive. În primul rând, ne ajută să aflăm mai multe despre Lună și despre motivul pentru care suprafața sa craterizată arată așa cum arată. De asemenea, ne permite să înțelegem mai bine câte obiecte din vecinătatea Pământului (NEO) – cum ar fi rocile minuscule din spațiu, asteroizii și cometele – există în vecinătatea cosmică a Pământului. NEO-urile mai mari ar putea fi periculoase pentru Pământ dacă s-ar ciocni de noi, așa că, cu cât avem mai multe informații, cu atât ne putem pregăti mai bine pentru a ne proteja. ESA tratează acest aspect cu seriozitate și planifică o misiune ambițioasă numită Hera, care va testa modalități de a devia de pe traiectoria de coliziune orice asteroizi aflați pe o traiectorie periculoasă.
Proiectul NELIOTA urma să se încheie în curând, dar a avut un succes atât de mare încât i s-a acordat o prelungire, iar experimentul va continua acum până în ianuarie 2021!
Un fapt interesant: NELIOTA folosește telescopul Kryoneri, care este cel mai mare telescop de pe Pământ și are ca unic scop monitorizarea Lunii.
