‘Beam me up, Scotty!’ este una dintre cele mai faimoase comenzi din istoria cinematografiei. Printr-o simplă atingere a insignei de pe cămașă, căpitanul navei spațiale Enterprise putea comunica cu echipajul său. Acum, grație eforturilor unei companii finlandeze susținute de ESA, încă un dispozitiv folosit în science-fiction este pe cale să intre în viețile noastre.
Ceea ce a făcut posibilă utilizarea îmbrăcămintei ca mijloc de comunicare este o invenție recentă numită ‘antena flexibilă’. Acest dispozitiv poate fi realizat sub forma unui simplu plasture cusut pe mânecă, pe jachetă sau pe piciorul pantalonilor. Eforturile de proiectare sunt conduse de compania finlandeză Patria Aviation Oy, care a lucrat în cadrul proiectului ESA „Textile Antennas”.
Compania a integrat în materialul său o antenă capabilă să comunice prin intermediul sistemelor satelitare Iridium și GPS. Sateliții Iridium permit comunicarea bidirecțională de voce și date, în timp ce GPS-ul furnizează poziția persoanei care poartă antena. De asemenea, Iridium poate transmite poziția utilizatorului către centrele operaționale.
Cu toate acestea, alegerea celor mai potrivite materiale și proiectarea unui stil vestimentar inspirat din era spațială nu a fost deloc ușoară. Au trebuit luate în considerare și apoi testate multe aspecte. Cât de sigur și eficient era dispozitivul electric? Cât de bine funcționa atunci când purtătorul se mișca sau se apleca? Se putea spăla și la ce temperatură? Cum trebuia cusut? Se putea călca?
Testele amănunțite au demonstrat că o astfel de antenă funcționează cu adevărat. Nu vom ajunge prea curând pe o navă spațială, dar s-ar putea să nu treacă mult timp până când pompierii și alți membri ai echipelor de intervenție vor folosi acest dispozitiv flexibil pentru a comunica.
