Obiectele care se deplasează în jurul unei planete se numesc sateliți. Fiecare parcurs complet pe care îl face un satelit în jurul planetei se numește orbită.
Pământul nostru are un singur satelit natural – Luna. Cu toate acestea, începând din octombrie 1957, mii de sateliți artificiali (creați de om) au fost plasați pe orbite în jurul Pământului.
Pentru a rămâne pe orbită, un satelit trebuie să se deplaseze cu o viteză foarte mare, care depinde de altitudine. Astfel, de regulă, pentru o orbită circulară la o altitudine de 300 km deasupra suprafeței Pământului, este necesară o viteză de 7,8 km/s (28.000 km/h). La această viteză, satelitul va parcurge o orbită completă în jurul Pământului în 90 de minute.
Sateliții trebuie să se miște atât de repede pentru a compensa atracția gravitațională a Pământului. Este similar cu situația în care cineva aruncă o minge de cricket sau de baseball. Cu cât mingea este aruncată mai tare, cu atât va parcurge o distanță mai mare înainte de a ajunge la sol.
Dacă un jucător ar putea arunca mingea cu suficientă forță încât aceasta să atingă viteza necesară, mingea ar intra pe orbită. Nu s-ar mai întoarce niciodată pe Pământ. Arunc-o și mai tare, astfel încât să atingă o viteză de 11,2 km/s (40.300 km/h) – cunoscută sub numele de ‘viteza de evadare’ – și mingea va părăsi definitiv Pământul. Va deveni atunci un ‘satelit’ al Soarelui.
