Titan, luna lui Saturn, este unul dintre cei mai mari și mai fascinanți sateliți din Sistemul Solar. Din păcate, suprafața sa este ascunsă sub un strat gros de nori portocalii. Până de curând, nimeni nu știa cum arată suprafața lui Titan.
O modalitate de a străpunge stratul de nori este utilizarea radarului de pe sonda spațială Cassini a NASA. Semnalele radio emise de Cassini traversează norul și se reflectă de pe suprafață. Studiind ecourile, oamenii de știință au reușit recent să descopere numeroase pete întunecate. Unele dintre aceste pete sunt asociate cu canale înguste și sinuoase – probabil râuri.
Se pare că zonele netede și întunecate din imaginile radar sunt lacuri. Cu toate acestea, temperatura la suprafața lui Titan este de -180 °C, așa că acestea nu pot conține apă. În schimb, par să fie formate din metan sau etan lichid. (Pe Pământ, gazul metan este ars în cazane și aragaze.)
Mulți oameni sperau ca sonda Huygens a ESA să aterizeze într-un lac de metan în timpul coborârii sale către suprafață, pe 14 ianuarie 2005. Cu toate acestea, camera sa a surprins o câmpie uscată, acoperită cu pietricele de gheață.
De la acest succes spectaculos, oamenii de știință au descoperit o modalitate neobișnuită de a afla mai multe despre mediul înconjurător al sondei Huygens. Cheia a fost un model neobișnuit de oscilații ale semnalului radio transmis de Huygens către Cassini. O parte din fasciculul radio se reflecta de pe suprafață, neajungând direct la Cassini. Analiza semnalului a arătat că suprafața este destul de plană până la o distanță de 2 km de sondă. Acest pat de lac uscat este acoperit în mare parte de pietricele de gheață cu diametrul de aproximativ 5-10 cm.
