Calotele de gheață permanente există la Polul Nord și la Polul Sud de milioane de ani. Însă la vârful lumii au loc schimbări dramatice. Noile studii realizate prin satelit arată că gheața marină din Arctica s-a subțiat și s-a fragmentat.
Imaginile obținute în perioada 23-25 august 2006 arată, pentru prima dată, breșe spectaculoase în gheața marină permanentă. Acestea se întind de la insula Svalbard, traversând Arctica rusă, până la Polul Nord – o suprafață mai mare decât Insulele Britanice.
Imaginile radar de la satelitul Envisat al ESA prezintă deschiderile din gheață sub formă de zone de culoare gri închis și negru. Satelitul Aqua evidențiază regiunile cu gheață spartă în culorile galben, portocaliu și verde. În total, aproximativ 5-10 la sută (până la o zecime) din gheața care a supraviețuit verii a fost spartă de furtunile din luna august.
“Această situație nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a observat în sezoanele anterioare, când s-au înregistrat niveluri record de gheață”, a declarat Mark Drinkwater, de la Unitatea pentru Oceane și Gheață a ESA.
Potrivit lui Drinkwater, banchiza ar fi putut fi atât de fragmentată încât o navă ar fi putut naviga cu ușurință din Siberia până la Polul Nord – lucru care, în mod normal, ar fi imposibil. Abia în ultimele câteva săptămâni marea a început să înghețe din nou.
În ultimii 25 de ani, sateliții au observat că gheața din Arctica se reduce din ce în ce mai mult în sezonul de topire din vară. La începutul anilor 1980, gheața de la sfârșitul verii acoperea aproximativ 8 milioane de km pătrați. Anul trecut, suprafața acesteia era mai mică de 5,5 milioane de km pătrați. Aceste schimbări sunt atribuite în mare măsură încălzirii globale.
