Pluto a fost descoperit în 1930 de Clyde Tombaugh, în vârstă de 24 de ani, care folosea un aparat special pentru a compara fotografii ale cerului. S-a dovedit a fi o lume minusculă, chiar mai mică decât Luna noastră.
Pluto urmează o orbită eliptică (în formă de ou) care variază între 7.381 milioane km (49 distanțe Soare-Pământ) și 4.446 milioane km (30 distanțe Soare-Pământ). Deoarece o orbită durează 248 de ani, nimeni născut pe Pluto nu ar avea vreodată ocazia să-și sărbătorească ziua de naștere!
Se știu foarte puține lucruri despre Pluto. Suprafața sa este extrem de rece (-230 de grade Celsius) și pare să fie acoperită de gheață. În ultimii ani, s-a aflat destul de aproape de Soare și s-a bucurat de o vară scurtă. Gheața de la suprafață s-a vaporizat, formând o atmosferă subțire. Cu toate acestea, planeta se îndepărtează acum în adâncurile reci ale Sistemului Solar, iar această atmosferă se va îngheța din nou în curând.
Pluto se rotește “în sens invers” (de la est la vest) o dată la 6 zile și 9 ore. Cea mai mare lună a sa, Charon, are nevoie de același timp pentru a orbita în jurul lui Pluto. Acest lucru înseamnă că oricine ar locui pe una dintre fețele lui Pluto nu ar vedea niciodată luna Charon. Recent, au fost descoperite două luni mai mici cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble.
Timp de mulți ani, Pluto a fost considerat a noua planetă de la Soare (chiar dacă uneori se apropie mai mult decât Neptun). Astăzi, este considerat o “planetă pitică”. De asemenea, este unul dintre cei mai mari membri ai Centurii Kuiper, o familie de lumi înghețate care ocupă spațiul dincolo de Neptun.
