Stația Spațială Internațională (ISS) este ca o insulă înconjurată de o mare pustie. Fără o linie regulată de aprovizionare de pe Pământ, echipajele sale ar fi ca niște Robinson Crusoe ai zilelor noastre – blocați departe de casă.
În prezent, astronauții nu își pot cultiva singuri hrana în orbită. Ei depind de aprovizionările cu produse proaspete care sosesc la fiecare câteva luni.
Până de curând, toate proviziile de alimente, apă, aer și piese de schimb de care aveau nevoie echipajele erau transportate de naveta spațială americană și de navele rusești fără echipaj „Progress”. Situația s-a schimbat în 2008, când o nouă navă de aprovizionare – Vehiculul de Transfer Automatizat (ATV) al ESA – a efectuat primul său zbor. Botezată „Jules Verne”, după numele unui renumit scriitor francez de literatură științifico-fantastică, nava ATV s-a andocat la Stația Spațială Internațională (ISS) pe 3 aprilie. La finalizarea misiunii, aceasta a fost trimisă în atmosferă, unde s-a dezintegrat pe 29 septembrie.
Fiecare ATV este lansat cu racheta europeană Ariane-5. Zborul către Stația Spațială Internațională (ISS) durează, de obicei, cinci zile.
ATV-ul de 20 de tone transportă până la 8 tone de provizii, combustibil, echipamente experimentale și cadouri pentru echipaj. Pe parcursul celor șase luni în care rămâne andocat la ISS, motorul său poate fi pornit pentru a ridica orbita stației. Astfel, ISS este menținută la o înălțime sigură de aproximativ 320 km, cu mult deasupra atmosferei terestre.
La sfârșitul duratei sale de viață utile, ATV-ul se transformă într-un camion de colectare a deșeurilor. Încărcat cu până la 6,3 tone de gunoi, primește comanda de a arde în atmosferă.
