Lumea automobilelor a căpătat o cu totul altă față atunci când niște studenți olandezi au folosit tehnologia spațială pentru a construi Nuna, mașina ideală pentru secolul 21st secol.
Nuna a terminat pe primul loc în cadrul World Solar Challenge din 2001, o cursă de 3 010 km care traversează Australia, destinată mașinilor alimentate cu energie solară. A doborât patru recorduri mondiale, terminând cursa în 32 de ore și 39 de minute, cu o viteză medie de 91 km/h. Apoi a câștigat din nou cursa în 2003 – doborând încă o dată toate recordurile.
Mașina cu design aerodinamic prezenta numeroase avantaje. Concepută pentru a reduce rezistența la aer, carcasă exterioară era realizată din materiale plastice de ultimă generație, pentru a asigura o greutate redusă, dar și o rezistență ridicată. Corpul principal era fabricat din fibră de carbon întărită cu Kevlar, un material utilizat la construcția sateliților.
Suprafața mașinii era acoperită cu celule solare foarte eficiente din arseniură de galiu, dezvoltate inițial pentru sateliți precum sonda lunară SMART-1 a ESA. Nuna era echipată, de asemenea, cu dispozitive mici care asigurau o putere maximă a bateriei și a celulelor solare, chiar și atunci când mașina se afla la umbră sau când cerul era înnorat. Aceste dispozitive sunt utilizate pe numeroși sateliți, cum ar fi sonda Rosetta a ESA, destinată explorării cometei.
