Lunile sunt obiecte naturale care orbitează în jurul planetelor. Oamenii de știință le numesc de obicei sateliți planetari (sateliții creați de om sunt uneori numiți luni artificiale). În Sistemul nostru Solar există aproximativ 170 de luni. Majoritatea se află pe orbita gigantilor gazoși Jupiter și Saturn. Planetele mici au, de obicei, puține luni: Marte are două, Pământul are una, în timp ce Venus și Mercur nu au niciuna.
Luna Pământului este neobișnuit de mare în comparație cu planeta. Majoritatea lunilor par minuscule în comparație cu planeta din apropiere. Cu toate acestea, unele dintre lunile lui Jupiter și Saturn sunt mult mai mari decât Luna noastră. Ganymede și Titan sunt mai mari decât planeta Mercur.
Datorită dimensiunilor reduse, aproape toate lunile sunt incapabile să-și păstreze atmosfera. Gravitația lor slabă permite gazelor să se disipeze în spațiu. Excepția este Titan, cea mai mare lună din sistemul lui Saturn. Titan are o atmosferă mai groasă și mai densă decât cea a Pământului. Azotul este gazul principal în ambele atmosfere, dar pe Titan nu există oxigen și nici viață. Suprafața sa este ascunsă de o ceață portocalie. Unii oameni de știință consideră că Titan este un Pământ primitiv aflat într-o stare de îngheț profund.
Se consideră că unii sateliți, inclusiv Luna noastră, s-au format în urma unor coliziuni masive, la începutul istoriei Sistemului Solar. Luna s-a format din norul de resturi care a rămas pe orbita Pământului. Alții s-ar fi putut forma dintr-un nor de gaz și praf care înconjura planetele gigantice în momentul în care acestea atrăgeau materie. Majoritatea lunilor mai mici sunt comete sau asteroizi care au fost capturați atunci când au trecut prea aproape de o planetă mare.
