La 13 martie 1986, sonda spațială Giotto a ESA a transmis imagini cu un obiect negru, în formă de cartof, care arunca în spațiu jeturi strălucitoare de materie. Era pentru prima dată când se observa nucleul solid din centrul unei comete.
Ținta misiunii Giotto a fost cometa Halley, numită astfel după astronomul britanic din secolul al XVII-lea, Edmond Halley. Acesta a fost primul care a realizat că această cometă strălucitoare este un vizitator regulat, revenind în sistemul solar interior la fiecare 75–76 de ani. Următoarea sa apariție pe cerul nostru este prevăzută pentru anul 2061.
Cometa Halley este cea mai faimoasă dintre milioanele de comete care orbitează în jurul Soarelui. Chiar și atunci când se află în întunericul Sistemului Solar exterior, Halley continuă să aibă un impact asupra planetei noastre. În fiecare octombrie, Pământul traversează un curent de praf fin lăsat în urmă de cometă, provocând ploaia de meteori Orionide. Se consideră, de asemenea, că cometa Halley este responsabilă pentru ploaia de meteori Eta Aquarid, care are loc în fiecare an în luna mai. Acești meteori, cunoscuți adesea sub numele de “stele căzătoare”, sunt dâre luminoase lăsate de particule minuscule și rapide de resturi cometare care ard în atmosfera Pământului.
De la remarcabilul succes al misiunii Giotto, alte comete au fost studiate de nave spațiale. Cu toate acestea, cea mai ambițioasă misiune este cea a navei spațiale Rosetta a ESA, destinată urmăririi cometelor, care va ajunge la cometa Churyumov-Gerasimenko în 2014. Rosetta va zbura alături de nucleu, efectuând un studiu aprofundat al schimbărilor care au loc pe măsură ce acesta este încălzit de Soare. De asemenea, va lansa o mică sondă numită Philae, care va realiza prima aterizare ușoară pe o cometă!
