De fiecare dată când racheta europeană Ariane 5 decolează de la Kourou, etapele sale cad în ocean sau se ard în atmosferă. Se spune că rachetele de lansare precum Ariane 5 sunt ‘de unică folosință’.
A arunca o rachetă de fiecare dată când este lansată pare o risipă și o cheltuială mare. Cu toate acestea, costurile sunt menținute la un nivel redus prin fabricarea rachetelor în serie. Acestea sunt construite pe linii de asamblare – cam la fel ca mașinile scumpe.
Rachetele de unică folosință pot deveni, de asemenea, foarte fiabile. Dacă una dintre ele se defectează în timpul lansării, este destul de ușor să se identifice cauza problemei și să se remedieze aceasta.
Cealaltă abordare constă în construirea unei rachete de lansare reutilizabile. Până în prezent, singura care a fost utilizată a fost naveta spațială americană.
Majoritatea componentelor orbiterului navetei spațiale sunt proiectate să efectueze până la 100 de zboruri. Rachetele auxiliare cu combustibil solid ale navetei pot fi, de asemenea, reutilizate, dacă este necesar. Doar rezervorul extern de combustibil este aruncat de fiecare dată.
Cu toate acestea, costurile de construcție și de zbor ale navetei spațiale sunt foarte ridicate. Acest lucru se datorează în principal faptului că aceasta este proiectată să transporte până la șapte membri ai echipajului. De asemenea, trebuie să reziste la căldura extremă din timpul reintrării în atmosferă și să aterizeze pe o pistă. Nu sunt prevăzute alte vehicule de lansare reutilizabile, deși studiile privind astfel de vehicule continuă.
ESA va analiza cu atenție ambele abordări, astfel încât să se poată lua, în cele din urmă, o decizie cu privire la modul în care va fi înlocuită racheta Ariane 5.
