La 14 ianuarie 2005, sonda Huygens a ESA a efectuat o aterizare istorică pe suprafața lui Titan, satelitul gigant al lui Saturn. Acum, după o analiză atentă a datelor colectate de Huygens, oamenii de știință au dezvăluit multe dintre misterele acestei luni de dimensiunea unei planete.
Pe parcursul coborârii sale de 2 ore și jumătate, instrumentele au înregistrat date privind temperatura, viteza vântului și compoziția atmosferei. Rezultatele arată că Huygens a avut o călătorie agitată, fiind împins spre est de vânturi de la altitudine mare, cu viteze de peste 100 km pe oră. Cu toate acestea, pe măsură ce cobora prin ceața portocalie, temperatura și densitatea atmosferei au crescut, iar viteza vântului a scăzut. Vânturile și-au schimbat direcția la o înălțime de 7 km, purtând sonda Huygens ușor spre vest în ultimele minute ale coborârii.
Atmosfera era compusă în mare parte din azot, cu aproximativ 5% metan, iar ceața din atmosferă era, de asemenea, formată în principal din metan. (Pe Pământ, gazul metan este ars în cazane și aragaze.)
Cele aproximativ 350 de imagini colectate în timpul misiunii au dezvăluit un peisaj înghețat, marcat de canale întunecate care șerpuiesc spre o ‘linie de țărm’ netedă. Furtunile de metan umplu uneori canalele uscate, creând râuri temporare care erodează suprafața și transportă materialul afânat către câmpiile din apropiere.
Zona plată de câmpie pe care a aterizat sonda Huygens era presărată cu pietricele sau bucăți mici de gheață. Deși suprafața era destul de moale, asemănătoare cu zăpada ușor tasată, era extrem de rece (-180 °C) – mult mai rece decât în Antarctica. Gheața cu granulație fină era îmbibată cu metan, care s-a evaporat la contactul cu sonda încălzită.
