Majoritatea astronomilor consideră că Universul a luat naștere în urma unui Big Bang, în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani. La acea vreme, întregul Univers se afla în interiorul unei bule de mii de ori mai mică decât capul unui ac. Era mai fierbinte și mai dens decât orice ne-am putea imagina.
Apoi, dintr-odată, a explodat. S-a născut Universul pe care îl cunoaștem. Timpul, spațiul și materia au luat naștere odată cu Big Bang-ul. Într-o fracțiune de secundă, Universul a crescut de la o dimensiune mai mică decât un singur atom la una mai mare decât o galaxie. Și a continuat să crească într-un ritm fantastic. Se extinde și astăzi.
Pe măsură ce Universul s-a extins și s-a răcit, energia s-a transformat în particule de materie și antimaterie. Aceste două tipuri opuse de particule s-au anihilat în mare parte reciproc. Totuși, o parte din materie a supraviețuit. Particule mai stabile, numite protoni și neutroni, au început să se formeze când Universul avea o vârstă de o secundă.
În următoarele trei minute, temperatura a scăzut sub 1 miliard de grade Celsius. Acum era suficient de rece pentru ca protonii și neutronii să se unească, formând nuclee de hidrogen și heliu.
După 300 000 de ani, Universul se răcise până la aproximativ 3000 de grade. Nucleele atomice au putut în sfârșit să capteze electroni pentru a forma atomi. Universul s-a umplut de nori de hidrogen și heliu în stare gazoasă.
