În astronomie, un satelit este un obiect care orbitează (se învârte în jurul) unei planete. În Sistemul nostru Solar există câteva sute de sateliți naturali, sau luni. De asemenea, începând din 1957 au fost lansați mii de sateliți artificiali (creați de om). Aceștia au numeroase utilizări, printre care fotografierea Soarelui, a Pământului și a altor planete, precum și observarea în adâncul spațiului a găurilor negre, a stelelor îndepărtate și a galaxiilor. Există, de asemenea, sateliți de comunicații, sateliți meteorologici și Stația Spațială Internațională.
Primul satelit artificial, Sputnik 1, a fost lansat în 1957. Era foarte simplu. O mică bilă de aluminiu, de mărimea unei mingi de plajă, cu patru antene lungi, alimentată de baterii. În interiorul lui Sputnik se aflau emițătoare radio care transmiteau un sunet distinctiv, „bip, bip”, care a fost auzit în întreaga lume. Lansarea acestui satelit mic și simplu a marcat începutul erei spațiale.
Sateliții moderni sunt mult mai complexi. Majoritatea sateliților sunt proiectați să fie cât mai rezistenți și mai ușori posibil. Aceștia sunt construiți după același model de bază. O platformă numită „bus” conține toate sistemele principale, inclusiv bateriile, computerul și propulsoarele. La această platformă sunt atașate antene, panouri solare și instrumente de încărcătură utilă (cum ar fi camere, telescoape și echipamente de comunicații).
Sateliții trebuie să se alimenteze singuri cu energie. Acest lucru se realizează, de obicei, prin utilizarea unor panouri solare de mari dimensiuni (aripi) acoperite cu celule solare fotosensibile. Panourile au o lungime de mai mulți metri și trebuie pliate în timpul lansării. Celulele solare furnizează câțiva kilowați de energie, deși eficiența lor scade odată cu trecerea timpului. Majoritatea panourilor pot fi orientate astfel încât să capteze cât mai multă lumină solară posibil. Când satelitul intră în umbră, își obține energia din baterii reîncărcabile.
Partea unui satelit orientată spre Soare se încălzește foarte tare, în timp ce partea aflată la umbră devine foarte rece. Aceasta reprezintă o problemă, deoarece majoritatea echipamentelor satelitului sunt sensibile la căldură sau frig extrem. Printre metodele de protecție a instrumentelor se numără utilizarea unor pături stratificate, care arată ca folia de aluminiu, pentru a reține căldura, precum și instalarea unor radiatoare pentru a disipa căldura generată de echipamentele electrice.
