Cu mult timp în urmă, cei care navigau pe mare își găseau drumul studiind pozițiile Soarelui, Lunii și stelelor. Apoi, în jurul anului 1300, apariția busolei le-a ușurat puțin viața acestor navigatori.
Astăzi, datorită tehnologiei spațiale, nimeni nu se mai poate rătăci. Orice persoană, mașină, navă sau aeronavă echipată cu un sistem de navigație prin satelit își poate determina poziția cu o precizie de 15-20 de metri.
Navigația prin satelit se bazează pe utilizarea unui receptor care își calculează poziția cu ajutorul semnalelor transmise de cel puțin patru sateliți.
Sistemul pe care îl folosim astăzi în viața de zi cu zi a fost inițial dezvoltat în scopuri militare. Între 1960 și 1968, armata americană a lansat 23 de sateliți de navigație pentru a facilita navigația submarinelor Polaris.
Acestea au evoluat în cele din urmă către Sistemul Global de Poziționare (GPS). Un sistem similar, denumit Glonass, a fost introdus de armata rusă. Ambele sunt acum disponibile atât pentru uz civil, cât și pentru uz militar. De aceea, Europa a dorit să dispună de propriul sistem garantat.
Europa a introdus acum un sistem numit EGNOS, care îmbunătățește precizia sistemului GPS. De asemenea, ESA și Comunitatea Europeană dezvoltă în comun propriul sistem european de navigație civil (nemilitar). Denumit Galileo, acesta va fi primul sistem complet civil de navigație globală.
