Prima persoană care a proiectat o rachetă care folosea combustibili lichizi în locul prafului de pușcă a fost un profesor rus pe nume Konstantin Tsiolkovsky. Au trecut mai mult de 20 de ani până când a avut loc primul zbor al unei rachete cu combustibil lichid. Pe 16 martie 1926, o mică rachetă construită de americanul Robert Goddard s-a ridicat la o înălțime de 12,4 metri într-un zbor care a durat 2,5 secunde.
În anii care au urmat, Germania a devenit lider în domeniul dezvoltării rachetelor. Rezultatul a fost racheta V-2, care a fost folosită pentru a ataca orașe precum Londra spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1945, mulți cercetători germani specializați în rachete s-au angajat în America sau în Uniunea Sovietică. Aceștia au contribuit la construirea unor rachete mai mari și mai puternice, care puteau fi folosite și pentru explorarea spațiului.
Sputnik 1, primul satelit din lume, a fost lansat de o rachetă sovietică pe 4 octombrie 1957. În decurs de 10 ani, Statele Unite, sub conducerea omului de știință german Wernher von Braun, au construit racheta Saturn 5, capabilă să transporte trei oameni pe Lună.
Începând din 1979, Europa a dezvoltat o serie de rachete de lansare Ariane, care se numără printre cele mai puternice și mai fiabile din lume.
