La fel ca oamenii, stelele se nasc, îmbătrânesc și mor. Locul în care se nasc este reprezentat de nori uriași și reci de gaz și praf, cunoscuți sub numele de ‘nebuloase’. Cea mai faimoasă dintre acestea este Nebuloasa Orion, care este abia vizibilă cu ochiul liber.
Aceste nori încep să se micșoreze sub efectul propriei gravitații. Pe măsură ce norul se micșorează, se fragmentează în aglomerări. Fiecare aglomerare ajunge, în cele din urmă, să fie atât de fierbinte și de densă încât încep să aibă loc reacții nucleare. Când temperatura ajunge la 10 milioane de grade Celsius, aglomerarea devine o nouă stea.
După naștere, majoritatea stelelor tinere se află în centrul unui disc plat format din gaz și praf. Cea mai mare parte a acestui material este în cele din urmă împrăștiată de radiația stelei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, se pot forma planete în jurul stelei centrale.
Observatoarele în infraroșu sunt capabile să detecteze căldura emanată de stelele invizibile care se formează în interiorul acestor nori. Unul dintre cele mai performante dintre acestea este observatorul spațial Herschel al ESA, lansat în mai 2009. Herschel va petrece cel puțin trei ani studiind norii de praf în care se nasc stelele – mari și mici.
