Stații terestre

După lansare, datele transmise de satelit sunt trimise către aceste stații terestre și apoi către ESOC. Aceste informații sunt utilizate pentru a calcula orbita și pentru a verifica starea satelitului 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.

Rețeaua cuprinde o serie de stații de mari dimensiuni din Europa și Australia, printre care Kiruna în Suedia, Redu în Belgia, precum și Villafranca și Cebreros în Spania.

În alte părți ale lumii au fost construite câteva stații mai mici, printre care Kourou, portul spațial european din America de Sud, și insula Santa Maria din Portugalia. Acestea sunt utilizate în principal în timpul lansării și în primele faze ale unei misiuni.

În 2003, a fost construită o nouă antenă de 35 de metri la New Norcia, lângă Perth, în Australia. Această antenă parabolică gigantică, care cântărește 120 de tone, este concepută pentru a comunica cu misiuni în spațiul îndepărtat, precum Rosetta și Mars Express. Suprafața sa este extrem de netedă, fără denivelări mai mari de 0,3 mm. În 2005, o antenă similară a fost construită la Cebreros, în Spania, iar o nouă antenă se va alătura rețelei în 2012 la Malargüe, în Argentina.

Stațiile de sol sunt proiectate să funcționeze pe diverse frecvențe radio, similare celor utilizate de telefoanele mobile. Acestea sunt atât de sensibile încât pot capta semnale cu aceeași putere ca un bec obișnuit, provenite de la o navă spațială aflată la milioane de kilometri distanță.