Sistemul Solar este plin de resturi rămase în urma formării planetelor. Bucățile mici de rocă care călătoresc prin spațiu sunt cunoscute sub numele de meteoroizi. Dacă intră în atmosfera unei planete și se ard, ele sunt atunci observate ca meteori. Uneori, bucățile mai mari de rocă supraviețuiesc suficient de mult pentru a se prăbuși pe suprafața unei planete. Rocile spațiale de pe suprafața Pământului sunt cunoscute sub numele de meteoriți.
Meteorii (denumiți adesea “stele căzătoare”) sunt un fenomen foarte frecvent. Oricine privește cerul senin în timpul nopții va vedea, mai devreme sau mai târziu, aceste urme scurte de lumină. Meteorii sunt generați de meteoriți care pătrund în atmosfera superioară cu viteze de aproximativ 15 km/s! Urmele lăsate de meteori durează, de obicei, mai puțin de o secundă. Fricțiunea cu aerul rarefiat de la o altitudine de aproximativ 100 km face ca meteoriții să strălucească pe măsură ce se încălzesc și apoi se distrug.
Meteorii pot fi observați în orice moment, dar cel mai bun moment pentru a-i admira este în timpul ploilor periodice de meteori. Aceste ploi apar în fiecare an cam în aceleași perioade, când Pământul traversează un nor de praf lăsat în urmă de o cometă care trece pe lângă el.
Există aproximativ 20 de roiuri principale, deși doar câteva dintre ele produc până la 50 de meteori pe minut. Uneori, cerul se umple de stele căzătoare. Cele mai faimoase “furtuni de meteori” sunt asociate cu ploaia de meteori Leonide, care are loc în fiecare an între 14 și 20 noiembrie. În trecut, această ploaie a fost atât de intensă încât semăna cu ninsoarea!
Unii meteori sunt prea slabi pentru a fi văzuți, chiar și noaptea, dar pot fi detectați cu ajutorul radarului. Și alte planete au ploi de meteori. Pe Marte, meteoriții se consumă, în general, în atmosfera rarefiată, dând naștere la meteori. Pe Lună, însă, nu există aer, așa că meteoriții lovesc solul și explodează fără să se consume.
