O navă spațială este un aparat conceput pentru a fi lansat în spațiu. Acestea pot fi utilizate pentru observarea Pământului, comunicații, navigație și explorarea spațiului. Există, de asemenea, nave spațiale care transportă oameni în spațiu, numite ‘nave spațiale cu echipaj uman’, precum și altele care transportă proviziile necesare stațiilor spațiale.
Deoarece în spațiu nu există aer, o navă spațială poate avea practic orice formă. Dimensiunea reprezintă o problemă mai mare. O navă spațială trebuie să încapă în carenajul unei rachete, iar racheta trebuie să aibă suficientă putere pentru a o lansa pe orbită. Primul satelit din lume, numit Sputnik, cântărea 83,6 kg și nu era mai mare decât o minge de baschet. Astăzi, sateliții de comunicații pot cântări peste 6 tone (6000 kg).
Modulele utilizate pentru construirea stațiilor spațiale sunt chiar mai mari. Vehiculul de transfer automat (ATV) al ESA, cu o greutate de 20 de tone, poate transporta până la 9 tone de marfă și echipamente experimentale către Stația Spațială Internațională.
Forma unei nave spațiale depinde în mare măsură de faptul dacă aceasta se rotește sau nu în spațiu.
Unii sateliți, precum Meteosat, se rotesc și au formă de tambur. Majoritatea sateliților din prezent au formă de cutie și nu se rotesc. Instrumentele de la bordul acestora, precum camerele video, sunt orientate în aceeași direcție în cea mai mare parte a timpului.
Unii sunt echipați cu ‘aripi’ solare de mari dimensiuni (panouri solare care transformă lumina solară în energie electrică) care se rotesc astfel încât să fie întotdeauna orientate spre Soare. Sateliții mici au adesea panouri solare plate pe toate cele patru laturi.
Modulele de aterizare sunt diferite. Ele trebuie să reziste la căldură extremă în timp ce coboară prin aer cu viteză mare. De exemplu, sonda Huygens a ESA, care a aterizat pe Titan, avea forma unei farfurii, cu un scut termic orientat spre față.
