Pe 11 martie, mii de oameni și-au pierdut viața, iar orașe întregi au fost șterse de pe fața pământului atunci când un cutremur de proporții și un tsunami au lovit Japonia. Din păcate, nu există nicio modalitate de a prevedea astfel de dezastre. Cu toate acestea, tehnologia spațială poate juca un rol important în operațiunile de salvare și de ajutorare.
Cutremurul a avut o magnitudine de 9,0 pe scara Richter și a fost unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată. Acesta a fost provocat de mișcarea bruscă a două plăci uriașe ale scoarței terestre de-a lungul unei fose adânci din Oceanul Pacific. Mișcarea violentă a fundului oceanului a deplasat Japonia cu aproximativ 4 m în direcția Americii de Nord. Fundul oceanului a fost, de asemenea, împins în sus, declanșând valuri uriașe care s-au izbit de coastă.
În temeiul unui acord internațional, au început să sosească rapid imagini ale zonei afectate de dezastru de la numeroși sateliți. Printre aceștia se numără sateliții germani TerraSAR-X și RapidEye, satelitul francez SPOT-5, satelitul Envisat al ESA și alții din SUA. Imaginile sunt puse la dispoziția autorităților locale și a personalului de intervenție în mod gratuit. Imaginile radar sunt deosebit de valoroase, deoarece prezintă suprafața în orice condiții meteorologice, atât ziua, cât și noaptea.
Prin compararea imaginilor din spațiu înainte și după, se poate evalua cât mai rapid posibil amploarea pagubelor pe scară largă. Echipele de căutare și salvare de la sol constată rapid cum s-a schimbat peisajul și unde este cel mai mult nevoie de ajutorul lor.
În următoarele săptămâni și luni, accesul la cele mai recente date satelitare va continua să reprezinte o componentă importantă a răspunsului la criză, contribuind la eforturile viitoare de reconstrucție și redresare. Datele satelitare vor contribui, de asemenea, la o mai bună înțelegere a acestor amenințări geologice. Într-o bună zi, acestea ar putea chiar să ajute la avertizarea din timp cu privire la viitoare megaseisme.
